Arisha,dragoste si minciuni

Nu voi uita niciodata ce s-a intamplat in aceea zi.Stateam in clasa sateptand sa se suna pentru ultima ora.Eram plictisita,toata ziua nu facusem altceva decat sa privesc pe fereastra saliii de curs.De ceva timp nu imi puteam lua gandul de la acea zi blestemata in care hotii ne-au pradat si au luat de langa mine singurele fiinte pe care le iubeam,parintii mei.Eram mica pe atunci,nu prea realizam ce se intampla dar pe parcursul anilor imi era tot mai greu.De atunci au trecut 10 ani.Zece ani in care ura mea pentru fiinta numita om crescuse din ce in ce mai mult intunecandu-mi mintea.Numai o singura persoana mi-a fost alaturi mereu si m-a ajutat cand am fost la marginea prapastiei.Numele ei era Kotomi Shizuma,cea mai buna prietena a mea.Era o fata foarte frumoasa,fina,atenta in toate lucrurile pe care le facea.Inocenta ei parca te ranea,iti era si frica sa o atingi.Cu parul ei blond.lung fura privirile tuturor..Ochii ei,izvor de energie,parca te trimitea intr-o alta lume cand te uitai la ei.Zambetul stralucitor iti lumina ziua.Era fata perfecta pe care sa o tii langa tine cat era ziua de mare,sa o admiri,sa ii spui tot ce ai pe suflet.Era umarul perfect pe care puteai sa plangi si niciodata nu te indeparta de el.Era ca o sora pentru mine.Faar ea sigur as fi cedat amintirilor acelea dureroase si pe deasupra era si colega mea de banca inca de la gradinita.Aveam mare noroc ca era langa mine.Pe cand eu stateam si ma gandeam la aceste lucruri,clopotelul sunase intrarea la ora,dar eu tot nu m-am putut desprinde de peisajul dupa fereastra de langa banca mea si de gandurile mele profunde.Atrecut deja jumatate de ora iar eu nu notasem nimic,cand,dintr-o data soarele devenise rosu ca sangele proaspat varsat si incepuse sa apuna parca incercand sa se ascunda de un rau nemaintalnit,lucru destul de ciudat deoarece era mult prea devreme ca sa apuna.Insa era atat de magic si minunat acel rosu intens ce inrosea tot cerul.Dar oare eu eram singura care vedea acest lucru?
-Kotomi...vezi si tu ce vad si eu?
Isi intoarse chipul angelic si uimit in acelasi timp la mine.
-Ce anume Arisha?
-Cerul,soarele...sunt rosii...uita-te pe fereastra.
Cand m-am uitat din nou pe fereastra totul era normal,deparca nu s-ar fi intamplat nimic.
-Ce naiba...?
-Arisha,tu sigur te simti bine?
-Da.....

Momentan atat va pot araat.Sper sa va placa si astept commenturi.

Jesus.....e minunata Sou-cha...really...vreau continuarea^^...yay^^....

Multumesc mult Rosen...o sa mai pun dar vreau sa mai aud nishte pareri

Okey Soubi-kun^^......

Hey mi-a placut ficul tau..pacat ca e cam scurt primul capitol.Te descurci destul de bine la scris,imi place desrierea,dar..s-au mai strecurat si cateva greseli de tastare:

sateptand -si asteptand,poate

Faar -fara
Hai ca a iesit ceva,astept cu nerabdare urmatorul capitol ,a.. si inca ceva,te rog sa faci capitolele umpic mai marI mey !

Multumesc pentru atentiuni.Asa am sa fac.

mie orikum mia placut ..... ^__^ ..... sa o continui sou-kun

Wow e chiar interesant, superb ficul, sincer nu am ce comenta caci de abia citit si de abia astept continuarea. =d>

Multumesc pentru commuri.Acum vine si continuarea dar nu inainte de a va prezenta cele 2 personaje ale primului capitol
Kotomi:
Arisha:


Era ciudat rau...nu intelegeam ce se petrecuse.Eu eram singura care vazuse roseala dar oare nu am avut halucinatii?Nici nu am reusit sa imi termin de pud intrebarea ca se si sunase de plecare.Offf...inca o zi in care nu scrisesem nimic.Inainte sa ies din clasa,nebuna de Kotomi imi sarise in spate.
-Ne vedem maine,nu?
-Doamne Kotomi...sigur.Vi tu la mine nu-i asa?
-Desigur!
Ma satuta pe obraz si pleca.Drumul spre casa mea nu era prea lung si eram obisnuita sa merg singura.Doar eu si intunecata mea umbra.Pasi usori se auzeau in urma si ma intrebam oare cine putea fi.Cand m-am intors nu era nimeni.Drumul era pustiu.Oprindu-ma din drum ca sa aud mai bine pasii disparusera.Oare ce se intamplase?Paote doar mi s-a parut din cauza oboselii pe care o sufeream in ultimul timp.Ajunsa acasa mi-am lasat ghiozdanul langa usa camerei si m-am trantit in pat.Nu mai dormisem bine de cateva zile bune si simteam ca in seara asta puteam dormi.Nu imi aduc prea bine aminte cum m-am schimbat de uniforma si mi-am facut patul dar reusisem sa le fac pe amandoua.Doarmeam asa de bine cand dintr-o data,din interiorul mobilii,ciocanituri in lemn ma trezise.Eram putin speriata.Minute bune au tot continuat ingrijorandu-ma si nelasandu-ma sa dorm.Cand in sfarsit credeam ca au incetat,loviturile au fost inlocuite cu ceva si mai groaznic.
-Arisha...
Cineva imi tot striga numele.Inima imi batea din ce in ce mai tare cu fiecare accentuare a numelui meu.Usile toate erau inchise,incuiate.Nimeni nu putea intra.Dar atunci cine imi striga numele?
-Arisha....
-Nu...
Era groaznic.Vocea aceea profunda imi provoca fiori pe sira spinarii.Nu puteam sa ma dau jos din pat sa aprind lumina.In ciuda acestor lucruri stranii am reusit sa adorm pana cand soneria de la usa m-a trezit.Am tresarit din somn.Acum ma puteam misca.Cand m-am uitat la ceas era deja ora 09:30.Noaptea trecuse dar eu eram inca speriata.M-am ridicat din pat si m-am dus sa deschid usa cu o anumita teama.Am apucat manerul usii si am deschis-o cu cheia.Am fost linistita sa o vad pe Kotomisi nu alta aratare.
-Doamne Kotomi...cat ma bucur ca esti tu!
-Arisha...arati groaznic.Ce ti s-a intamplat?
Sincera sa fiu aveam si motive sa arat groaznic.Dar oare ar fi fost bine sa ii spun?Stiam ca era o fire mai sperioasa si superstitioasa insa daca nu i-as fi spus s-ar fi suparat pe mine si eu nu vroiam asta.
-Te rog sa intrii...
Ne-am asezat la masa din sufrageria in care ii spuneam adesea tot ce aveam pe suflet.Am inceput sa-i povestesc tot ce se intamplase aseara.Despre loviturile in mobila si despre vocea aceea ingrozitoare ce imi striga numele.
-Si cum ai putut rezista?Trebuia sa ma fi sunat!
-Si ce as fi rezolvat?Nu iti mai fa atatea griji.S-a terminat.
Uitandu-ma la fiinta aceea minunata ce statea pe scaunul de catifea puteam sa imi dau seama de pe chipul ei angelic cat de ingrijorata putea sa fie.As fi vrut sa o fac sa uite povestea pe care i-am spus-o dar totusi de un lucru imi era frica ca va spune.
-Arisha....spuse ea cu o fata serioasa...hai sa mergem la parcul de distractii.
Chiar de acest lucru imi era si teama.In ciuda firii ei sperioase,Kotomi era o amatoare de senzatii tari.Adesea ma intrebam cum de nu ii era frica sa se tot dea in carusele si ii era frica de un zgomot putin mai accentuat.As fi scapat usor daca i-as fi spus ca nu prea sunt in stare sa merg dar as fi stiut deja reactia ei.Dar incercarea moarte n-are.
-Stii Kotomi...nu prea ma simt in stare sa merg.
Si in acel moment chipul ei se intuneca si lacrimi incepu sa curga grabite pe obrazul rosu ca petalele unui trandafir.Stia ca nu suport sa o vad plangand.Sireata mai era.
-De ce imi faci asta Arisha?
-Bine,bine mergem...dar te rog eu din suflet...nu mai plange.
Entuziasta de Kotmi sarii de pe scaun direct in bratele mele si imi inrosise obrazul cu saruturi.Mai avea putin si ma saruta si pe buze....
-Multumesc!Stiam eu ca nu ma poti refuza.
-Cum as putea indraznii?
Desii stiam ca voi regreta asta m-am schimbat.Drumul catre parc a fost linistit.Pasii pe care i-am auzit ieri au disparut desii eram doar eu cu ea pe acea scurtatura uitata de lume.Dupa 10 minute de mers am ajuns in parcul de distractii.Deja ma luase raul la ce puteam vedea acolo iar Kotomi nu avea stare.Imediat dupa ce am platit biletele si am intrat,Kotomi se oprii in loc si se tot holba la teribilul montagne russ.Numai cand ma uitam la el simteam ca o iau razna.
-Arisha,Arisha in asta vreau sa ne dam prima data.Te rog!!!
-Cred ca glumesti...
Nu am avut incotro.M-am urcat in carusel si imediat ce am pornit am simtit ca mor.Inima mea mai avea putin si imi iesea din piept.Cand am coborat eram in stare sa sarut si pamantul iar nesuferita de Kotomi tot striga ca mai vroia inca odata.
-Ce-ai zice daca te-ai mai da inca o data singura iar eu sa ma duc la roata cea mare?
-Bine...dar eu vroiam sa ma dau cu tine....

Atat pot posta dragi prieteni.Sper sa va placa si astept comm.

Splendita si continuarea...era oleaca si credeam ca cele 2 is iubite..de abia astept sa vad ce urmeaza...

frumos,frumos....... ^o^...... sa mai continui..... :* ....::^.^::....

yay...soubi...e minunat....ai mai facut cateva greseli ...adica ai gresit unele cuvinte...dar...e foarte tare fic-ul^^...abia stept continuarea^^

Ma bucur ca v-a placut.Acum urmeaza continuarea dragi prieteni:

-Uite cum facem...te dai in porcaria asta si vii la roata.Ne vom da acolo impreuna.
-in regula.
Si am plecat de acolo de parca ziceai ca sunt beata.Uram montagne russ-ul.Aveam mare noroc:roata se oprise cand eu am ajuns acolo.Nu stiam de ce imi placea atat de mult...altii o considerau plictisitoare si inceata dar de fiecare data cand ma urcam in ea si ma purta aproape de nori simteam cum toate grijile lumii se indepartau de mine...eram relaxata si ma simteam bine.Pe tot parcursul turei am avut ochii inchisi,nu vroiam sa vad pe nimeni,sa nu vad nimic ce ar putea strica acele momente de vis.Era mult prea frumos ca sa dureze la nesfarsit.Cand am deschis ochii ceva se holba la mine.Era o silueta intunecata cu ochii rosii ca focul iadului.Ma uitam la ei terifiata si imi dadeam seama ca nu era nimeni in cabina inafaar de mine.Silueta se putea vedea in geam.
-Arisha...In curand
Si vocea inceta sa mai vorbeasca.Dupa cateva secunde a disparut si silueta.Nu mai puteam intelege nimic din ce se intampla.Cand am coborat din roata am inceput sa plang.Eram terifiata.Nu era deajuns ca scena plina de sange a omorului parintilor mei si lucururile acelea stranii nu imi dadeau pace dar acum mai era si asta.Tremuram toata,biata Kotomi nu mai stia ce sa mai faca sa ma calmez,sa ma opresc din plans.Nu mai suportam toate aceste aparitii.Tot ce vroiam acum era sa ma duc acasa dar Kotomi nu ma lasat pana nu am acceptat sa merg acasa la ea.Nici numai imi pasa in a cui casa mergeam atata timp cat plecam de acolo.Mi-au trebuit mai mult de 2 ore ca sa ma pot calma si sa adorm.Cand m-am trezit eram in camera ei si instantaneu mi-am adus aminte ce se intamplase.Nemaivrand sa trec din nou prin asta m-am intins la loc in pat si am incercat sa adorm cand din nou am inceput sa aud vocea...
-Arisha...
-Nu..
-Esti pregatita...
-Lasa-ma....
-Sa accepti adevarul?
-Lasa-ma naibii in pace.M-am saturat de tine!Nu mai suport...ce nu intelegi?!!
Kotomi intra grabita in camera si ma lua in brate.
-Gata...acum sunt langa tine.
Oare cat mai trebuia sa indur aceste lucruri?Am incercat sa ma calmez.Kotomi se aseza langa mine nemaivrand sa stau singura.Ne-am intins amandoua in pat si am adormit.Era ora 24:00 cand o lovitura puternica ne-a trezit din somn.Lui Kotomi ii era prea frica sa coboare si sa vada ce anume era asa ca m-am dus eu.Zgomotul se auzise din bucatarie.Am fost linistita sa vad ca pisica lui Kotomi daduse bolul cu popcorn de pe masa si de acolo si zgomotul.Vazand ca totul era in ordine m-am intors sa-i ii spun lui Kotomi ca nu are de ce sa isi faca griji cand,dintr-o data,la o distanta de aproximativ un metru,un baiat cam de aceiasi varsta cu mine statea in fata mea.Era frumos,cu par lung si albastru iar ochii lui erau de un galben profund.
-Cat demult ma bucur ca esti bine.
-Cine..cine esti?
-Nu..nu einca momentul.Dar mai ai putina rabdare.
Si disparu...frumosul baiat pleca fara sa mai spuna altceva
-Au....
-Esti inca aici?Kotomi...tu erai....
Kotomi statea ascunsa dupa peretele bucatariei.
-Arisha...sa nu mai vorbesti niciodata cu el!


Atat pe ziua de azi.Sper ca va placut si astept comm.
Acum poza misteriosului baiat:[img]url=https://servimg.com/view/12526130/4][/url][/img]

0.0!!!.....sugoi sou-kun!.... imi place...... .... mai vreau .... kontinuarea.....

yay....bro' ...i mean...cred ca imi voi face un caracter de rpg cu fata asta^^....

Superb, superb, superb, superb, superb, superb..no more words..

Multumesc pentru comm-uri..nu ma asteptam sa va placa asa mult.Acum continuarea


Ceva ciudat se putea vedea pe fata ei.Ma intrebam de ce mi-a spus asta...oare il cunostea de undeva?Nu am mai indraznit sa o intreb.Am lasat totul deoparte,in uitare si m-am intors impreuna cu ea in camera.Nimic ciudat nu sa mai intamplat in acea noapte.Totul a fost linistit.A doua zi dimineata,cand m-am trezit,am observat ca ea nu mai era langa mine.Kotomi plecase....Am inceput sa o caut prin tot castelul.Kotomi face parte dintr-o familie regala.Parintii ei au murit acum 5 ani intr-un accident de masina lasand-o orfana si cu o avere nemaintalnita drept mostenire.Servitori nu avea deoarece ei nu ii placea sa puna oamenii la treaba.Ea nu ma avea decat pe mine..Cand am coborat la parter,am vazut un bilet pe masuta de cafea.
''Draga Arisha,din nefericire a trebuit sa plec intr-un alt oras cu treburi regale.Nu voi sta mult timp.Te rog sa ai grija de castel pana ma intorc.Cu drag a ta prietena ,Kotomi.
P.S:Orice ai face nu intra in ultima camera de la etajul 1.Am ascuns cheia intr-un loc in care nu il stii deci nu vei putea intra.Te rog sa ai grija ce faci.
-Imposibil....cred ca nu are toata tigla pe casa....
Biletul ii explica disparitia dar chiar sa lase ditamai castelul pe mana mea?Cred ca e tare greu sa fii ducesa.Am recitit biletul si defiecare data ''p.s-ul''' imi starnea curiozitatea.Mai bine nu imi spunea.Acum nu aveam in minte decat unde pot gasii cheia.Am incercat sa imi iau gandul de la ea facand diverse lucruri dar nu reuseam.Pana la urma nu m-am mai putut abtine si am inceput inceput sa o caut ca o disperata.Ajunsesem in camera parintilor lui Kotomi,cel mai sfant loc pe care il avea.Pe masuta de langa pat am vazut cutia muzicala pe care i-am daruti-o cand a implinit 8 ani.In ziua aceea mi-a spus ca o va pretui pe veci caci era de la mine.Si chir asa a si facut.Sub mecanismul care o facea sa cante era o cheita.In sfarsit o gasisem.Am coborat la etajul unde se alfa camera.Am traversat holul si am ajuns in fata unor usi masive de stejar.Cam ciudat faptul ca o cheie aatat de mica si finuta putea deschide usile acelea uriase.Lasand asta la o parte,am deschis cele 2 usi si am intrat.Am pasit usor in camera neaerisita si plina de praf.Nu as fi crezut niciodata ca in spatele usilor se afla un laborator de tip antic.Eram de-a dreptul dezgustata de ce puteam vedea.Tot felul de creaturi zaceau innecate in borcane pline cu formol.Instrumente medicinale patate de sange erau aruncate pe o masa de marmura.Aerul era imbacsit de tot felul de mirosuri ametitoare parca era ortava pentru mine insa am rezistat.In ciuda acestor lucruri dezgustatoare un singur obiect le compensa.O oglinda facuta din aur masiv.Era plina de praf dar totusi asa de frumoasa.Radia mult misters.Cand am vrut sa o ating o raza subtire de lumina a patruns in laborator de cine stie unde ce se oprea intr-o carte din raftul bibliotecii aflate pe peretele din dreapta mea.M-am indreptat spre raft iar cand am atins-o un pasaj secret mi s-a aratat in spatele bibliotecii.Era o camera plina cu harti,coli de hartie si ciorne scrise intr-o limba pe care nu o intelegeam.Aplecandu-ma sa iau o foaie de pe jos am vazut un carnet gros ce era ascuns printre foile de hartie.Pe coperta erau scrise doua litere aurite:K.S.Dar era scris in aceeasi limba ca si ciornele...o limba pe acre eu nu o intelegeam.


Doar atat va pot da sa cititi dragi prieteni.Sper s ava placa si nu uitati de comm-uri.

i want to know more brother.....^^...i just love your fic^^.////

Ma bucur ca iti place sys....o s avezi ce rau se complica povestea pe parcurs.

imi place :*... :*...

Bravo Soubi, scriitor te faci..

yay....Sou-kun...LuLU..yOKO...am o veste...tocmai m-am apucat sa fac manga pentru fic-ul asta^^.....

Deci nu imi vine sa cred ca tu chiar vrei sa faci asta.Ma simt flatat.Acum am sa pun continuarea.


Parea a fii o limba antica,aproape uitata.
-Ce cauti tu aici?
Cineva era in spatele.Cand mi-am intors privirea era acelasi baiat pe care il vasusem cu o seara inainte in bucatarie.Era atat de frumos...imi cucerise inima.Dar nu era normal pentru mine.
-Sti ca nu ai voie aici,nu?
Se apropie de mine si incepuse sa imi mangaie fata.Eram in culmea fericirii.Ma inrosisem putin la fata dar in acelasi timp imi era putin teama.Cand m-am uitat in spatele lui,usa pe care biblioteca o facuse disparuse.Daca era asa oare el pe unde a intrat?L-am impins de langa mine si am fugit.Am reusit intr-un fel sa ies de acolo.Am lasat totul in urma si m-am ascuns de el in camera lui Kotomi.Gandul ca poate el trecuse prin perete imi provoca fiori pe sira spinarii dar totusi...mai vroiam sa il vad macar o data,sa ii mangai si eu fata cum si el a mangaiat-o pe a mea dar nu cred ca mai eram in stare sa ma intorc in laborator.Poate ca oricum si el plecase.Intr-o fractiune de secunda imaginea oglinzii imi revenise in minte.Aceea aoglinda ce mi-a furat privirea nu ma lasa sa imi iau gandul de la ea.Parca vroia sa imi capteze atentia dintr-un motiv anume.Desii era veche,poate antica si prafuita emana un sentiment d ecaldura si liniste cand erai in apropierea ei.Stateam pe marginea patului iar langa mine era carnetul pe care il gasisem in aceea camera si pe care il luasem accidental cand am fugit.Oricat incercam sa dezleg scrisul tot nu imi puteam da seama despre ce era vorba.Numai la cateva desene facute in creon ma puteam uita caci pe ele le intelegeam pe jumatate.Imaginile ilustrau oameni ce isi asteptau moartea,copii ce erau sacrificati diavolului pentru a readuce la viata ceva..multa varsare d esange...dar pentru ce anume mai exact?Kotomi nu se intorsese inca acasa.Eram tare curioasa in legatura cu laboratorul si cuoglinda.Castelul era vechi de 100 de ani si intr-un fel ma intrebam de ce se afla un laborator in el.Curiozitatea mea ma facut sa ma intorc in laborator.Baiatul nu mai era acolo.Am pasit usor pe podeaua putrezita si m-am indreptat spre oglinda.Am scos o batista din buzunarul rochii imprumutate de la Kotomi si am sters-o de praf.Acum era mult mai frumoasa.Sub stratul de preaf erau inscriptionate niste cuvinte in aceeasi limba ca si cea din carnet.Parea mai mult un fel de incantatie.Cand am vrut sa imi admir chipul in e,altcineva a aparut in reflectie.Semana cu mine dar nu eram eu.Mi-am intins mana sa ating sticla iar in momentul acela o lumina puternica a inceput sa radieze di ea facandu-ma sa intru intr-un fel de transa.Transa ma purtat parca intr-o lume paralela.Era ciudat...ma aflam intr-o camera identica cu laboratorul in care ma aflam acum cateva momente.Puteam vedea un copil...un biatel mic ce tinea o femeie de mana.Cred ca era mama lui.In fata lor era un barbat ce lucra la un fel de experiment.In urmatoarea secunda totul era distrus.Parca o explozie nimicise tot ce era in aceea camera.Baiatul zacea intr-o balta de sange impreuna cu aceea femeie.Ochii lui nu mai puteau acum s aradieze fericire si dragoste.Acum ei intrasera intr-un somn adanc.


Cam atata pe ziua de azi.Sper s ava placa si ast comm.

-Vreau mai mult...vreau mai mult^^.....

Umm am citit si yo ficul , pai e frumos imi place , pai astept urmatorul capitol mai facut curios
umm pai greselile de tastare ca sa-ti poti modifica:
vasusem->vazusem
aoglinda->oglinda
d ecaldura->de caldura
creon->creion
d esange->de sange
cuoglinda->cu oglinda
ma facut->m-a facut
rochii->rochiei
preaf->praf
in e->in ea
di ea->din ea
ma purtat->m-a purtat
biatel->baietel
s aradieze->sa radieze

Umm gambate!