you changed me

well, o noua poveste...sper sa va placa!!



Vreau sa va povestesc despre o intamplare ce mi-a schimbat viata:
Intr-o noapte ma plimbam linistita pe langa padure. Ma intorceam de la o prietena. Deodata, am auzit un fasait in spatele meu. Am inceput sa grabesc ritmul, insa, fiind prea intuneric, m-am impiedicat si mi-am scrantit glezna. Ma temeam, ceea ce era neplacut; uram sa ma simt slaba.
Zgomotul se auzea din ce in ce mai intens. Inima mi se zbatea nebuneste in piept. Doua lumini mari, albastre se aprinsera in intuneric. Cu viteza fulgeratoare, acestea se repezira spre mine si...si prin mine!
Am simtit cum o raceala ma cuprinde, din interior, extinzandu-se ca o buruiana.
Ma decuplam incet, incet de realitate. Ma afundam intr-un intuneric jilav. Simteam cum lacrimi imi aluneca pe obraji. Am strans din ochi, sperand sa fie un cosmar, dar niciodata soarta nu tinea cu mine.
In curand, am incetat a mai simti durere… De fapt, nici inima nu-mi mai batea. Ceasul vietii mele statuse! Ce moarte! Si cate lucruri am lasat neterminate…Ei lasa, oricum ma plictiseam! Chestii de genul asta gandeam mereu, cand mi-erea frica. Era felul meu de a ma linisti. Am incercat sa ascult, sa caut macar un semn… Degeaba! Cu o ultima sfortare, mi-am deschis ochii.
Lumina puternica ma izbi din plin. Doi, nu un Soare, straluceau maiestuosi pe cer. Parca eram intr-o lume de cenusa. Nu a trecut mult si am inceput sa-mi dau seama ce era toata acea “materie” alba. Era zapada iar eu, fiind subtire imbrcata, am inceput sa tremur puternic. Mai ales ca stateam intinsa pe un morman imens.
Am incercat sa ma ridic, dar bineinteles ca nu am reusit din prima. Insa incet, incet am inceput sa-mi recapat controlul asupra membrelor si m-am rostogolit pana intr-un loc mai putin inzapezit. Am fost surprinsa sa observ cat de mult m-a obosit acest lucru.

well... va urma

sweet sa continui plsss:):

foarte dragut..really..
dar ar trebui sa mai adaugi putina descriere^^...
ar suna mai bine^6

Am revenit!

In timp ce respiram greoi, incercand sa-mi revin, ma chinuiam sa-mi dau seama ce se inatamplase. Si pana la urma, cum se face ca ajunsesem in acel loc?
Mi-am indreptat privirea spre cer. Soarele era intunect de un nor mare si cenusiu. Am privit in jur, deoarece zapada nu mai stralucea, orbindu-ma. Abia atunci am observat acea curte (sau ceva asemanator). De fapt, parea mai degraba un imens domeniu feudal japonez, ce se intindea pe o intinsa campie si pe dealurile din jurul ei. M-am ridicat in picioare, gandindu-ma ca, in cazul in care mai era cineva acolo, il voi gasi.
M-am indreptat intr-acolo. Desi nu se putea numi ca mergeam. Mai mult ma taram, datorita durerii sfasietoarepe care o simteam in toti muschii. Era ca si cum faceam un efort mult prea mare. Dar am ajuns, cu chiu, cu vai, unde-mi propusesem(mereu fac asa ).
"Dumnezeule!" mi-am spus in gand. Intreg domeniul era inconjurat de un sant incredibil de adanc. Si, de parca ar fi fost un film, undeva era un pod subred ce facea legatura intre cele doua parti. "O, da! Asta imi mai trebuia!". Desi nu eram sigura pe mine, am inceput sa traversez podul (nu va mai plictisesc cu detalii). Deci am ajuns in sfarsit pe partea cealalta. Acolo am descoperit... (Guess what!) Un zid format dintr-un fel de casute in stil traditiona ljaponez, desigur) lipite intre ele, cu ferestruici mici si rotunde. Toate pareau pustii, dar nu stiu ce ma atragea la una dintre ele, care parea a fi cea mai veche. Pe peretii ei erau pictate niste simboluri despre care, bineinteles, nu stiam nimic. Si tocmai pentur ca nu facusem inca destule prostii, am apasat pe clanta... Si m-am trezit cu ea in mana! Dar usa tot nu se deschisese. Asa ca m-am apucat sa imping cu toate urma de putere care-mi ramasese, pana cand mi s-a agatat fermoarul de la hanorac de o crapatura si, cand am incercat sa trag, usa s-a deschis. Dumnezeule! Cum de nu mi-am dat seama cum se deschide o usa? In fine, m-am bucurat in sinea mea ca nu era nimeni care sa rada de mine si am intrat. Exact in aceeasi clipa, camera a fost luminata de o lampa cu ulei, ce s-a aprins instantaneu.

Mulmumesc, multumesc... Voi reveni cu continuarea! A, si scz pentur interventiile mele, azi am avut chef de ceva funny!

E sooper amuzanta

Ma bucur ca va place. Promit ca revin cat de curand cu noutati...