Arisha,dragoste si minciuni

Chiar ca s-a complicat povestea, demo nu am ce comenta, dar am destule ce felicita =d>=d>=d>

Deci sa vedem...imi pare rau ca nu am pus continuarea mai repede dar cu scoala asta...In primul rand chiar nu am observat greselile de tastare si imi cer scuze pentru ele.Ma bucur ca va placut.Sper ca si continuarea sa va incante


Oare ce se intamplase?Totul a pierit,nimic nu mai are viata....nefericitul accident i-a despartit pe toti.M-am dus la daramaturile unde zacea copilasul,parca schimbata,si m-am aplecat la fata lui...Bietul meu copilas....cum am putut permite sa mi te ia de langa mine....Imediat dupa ce am spus acele lucruri am simtit cum o mana ma tragea in spate.
-Hai odata...revino-ti!
Mi-am deschis ochii usor afectati de lunima puternica ce radiase din oglinda.Eram in bratele acelui baiat minunat cu ochi galbeni.Ma privea direct in ochii....pe fata lui se putea observa o oarecare urma de ingrijorare.Oare de ce,de ce putea el sa fie ingrijorat?Mi-am intins mana si i-am mangaiat finul chip ca de portelan.Era divin.Dintr-o data mi-am adus aminte ce se intamplase acum cateva secunde.M-am ridicat repede de langa el si mi-am intors chipul la oglinda.Era acoperita cu un material de culoarea sangelui.Oglinda parca ma atragea la ea,sa o ating,sa o descopar si sa ma poarte din nou in lumea aceea.Cand am vrut sa ii iau materialul ce o acoperea baiatul imi trase mana la o parte brutal.
-Sa nu o mai atingi cate zile oi mai avea.
Nu intelegeam nimic.Ma uitam la el mirata.Chipul lui luase o figura serioasa.Cred ca avea un motiv foarte intemeiat ca sa ma opreasca sa o ating.Nu am mai spus nimic...mi-am lasat vorbele sa se odihneasca.Ochii mei nu aveau acum decat un singur loc unde sa priveasca...si anume in jos.Am plecat de acolo.L-am lasat in urma privind cu coada ochilor daca se uita dupa mine.Eram confuza...scene ciudate tot dadeau buzna in mintea mea.Nu durau mai mult de cateva secunde.Parca alcatuiau un film,o scena pe care incercam sa mi-o amintesc.Am plecat pentru cateva ore din castel.Vroiam sa ma destind putin asa ca m-am dus in oras.Privirile imi erau furate de exuberanta marelui oras dar gandul meu inca ratacea la intamplarea din laborator.Vroiam sa imi aduc aminte...pana intr-un moment in care memoria incepu sa imi revina.Acum stiam...stiam ce se intamplase.Ochii plini de viata a baiatului imi taiau rasuflarea.Totul fusese atat de frumos la fel ca zambetul lui.Totul...pana cand aceea explozie i-au crutat de suferinta lumii.Pe el si pe acea femeie.Chipul ei imi era tot in ceata dar...imi era familiar in acelasi timp.Apoi acele cuvinte imi veni in minte....''Bietul meu copilas....cum am putut permite sa mi te ia de langa mine''Ce vroia sa insemne asta si mai ales....de ce am spus aceste lucruri?Privind din greseala intr-o oglinda dintr-un magazin mi-am vazut chipul.Era total schimbat la fel ca si corpul meu .Parul aproape mi se albise iar ochii mei aveau acum o alta culoare.Ce se intampla?M-am speriat de moarte.Am inceput sa alerg ca o disperata pe strazile pavate catre casa.Am urcat repede in laborator pentru a-i cere o explicatie.El sigur stia ce se intampla.Am deschis usa laboratorului cu o forta care m-a uimit si pe mine.Era ciudat.Cand plecasem ultima oara din laborator tin minte ca era murdar si plin de praf.Ei bine acum era luna.Nici daca cautai toata ziua un fir de praf nu gaseai.Dar cum a facut atat de bine curat intr-un timp atat de scurt.Oricum nu asta era problema.Am inceput sa il caut peste tot prin laborator.
-Unde esti?Arata-te.
-Ce vrei?
Era chiar in spatele meu.Am simtit ca imi iese inima din piept cand a inceput sa vorbeasca.
-Ce doamne iarta-ma te-a apucat sa te furisezi in saptele meu?Cum adica ce vreau?nu vezi ceva schimbat la mine?
Cand m-am intors cu fata la el m-am speriat de expresia pe care a pus-o.Era uimit,ingrozit si era alb ca avrul.Toate in acelasi timp.
-Nu..nu se poate....


Cam atat pe ziua de azi.Imi cer scuze de acum pt greselile de tastare.Sper sa va placa si astept comm-uri.

Sou-kn...you meany....a trebuit tu sa te opresti la punctul culminant:(((

Exact macar daca se sarutau aia 2 oleaca Soubi..

Fiind prima oara cand citesc ficu`,lasand la o parte greselile gramaticale,linia povestii e extraordianara.Descris in detaliu...nu pot sa ma dezlipesc de la citit cand incep o.o.........
Cand pui continuarea? ^.^

sper ca azi....am ajuns ca o drogata....nu mai dorm noaptea....vreau sa vad ce se intampla^^.....

Scuze pentru intarziere....am avut niste probleme de rezolvat.Acum continuarea


-Ce naiba te uiti asala mine?
Era dea dreptul socat...parca vazuse o fantoma....
-De cand ai inceput sa te schimbi?
Deci se putea ca el sa stie ceva.I-am povestit tot ce se intamplase si credeam eu ca nu este in regula.Fata lui devenea tot mai alba cu fiecare cuvant pronuntat.Se vedea pe chipul lui ca ceva nu este in ordine.Cand am terminat de spus tot,frumosul baiat isi inchise ochii si isi trecuse mana prin par.In timp ce el facea acest lucru ceva se intampla cu mine...corpul meu a intrat in spasme....Dureroasele si netrebnicele spasme ce nu ma lasau sa respir.Nu mai imi puteam controla corpul,mi-l simteam greu,sfasiat de o durere insuportabila pe care nu o puteam alunga.
-Nu...nu acum.E prea devreme.
Biaitul se agita in jurul meu pecand eu eram cazuta la pamant.Se apropie de mine si ma lua in brate.Fata lui era schimbata....acum era mult mai calm.Durerea nu imi dadea pace.M-a dus aproape de oglinda descoperita.O lumina orbitoare ma inghitii...la fel ca atunci insa...cand am intrat in ea numai eram in aceea lume.Nu...totul in jurul meu era alb...cat vedeai cu ochii.Durerea disparuse insa parca eram drogata...Nu stiam unde ma aflu...corpul meu inca suferea schimbari...schimbari ireversibile.In fata mea aparu o femeie frumoasa.Era splendida,eleganta dar privirea ei parca te omora.
-Arisha....frumoasa si minunata mea Arisha...a trecut atat de mult si totusi...tot minunata ai ramas.
Imi cunostea numele.Oare cine era?Ce vroia de la mine?In aer se simtea un miros frumos...imbatator...atat de cunoscut pentru mine.Fata se apropie de mine si incepu sa imi mangaie chipul.Ochii ei ma fermecau.Aproape...tot mai aproape de chipul meu,de buzele mele pana cand mi le saruta.Nu am putut sa ma impotrivesc...nu am vrut sa fac asta stiind ca era in zadar.M-am lasat purtata de val...Cand mi-am deschis ochii eram in camera mea.Langa mine era Kotomi.Cum de ajunsesem aici.....Fata ei era serioasa,parca suparata chiar.Si cred ca stiam de ce.Sprijinit de usa,uitandu-se la mine era baiatul cu ochii galbeni.
-Arisha...te simti bine?
-Nu iti fa griji Kotomi.Sunt in regula.
M-am ridicat din pat parca cu o forta noua ce imi curgea in vine.Ma simteam schimbata intradevar.Dar oare de ce?M-am dus la oglinda sa imi vad chipul.Dupa cum ma asteptam numai eram cea de dinainte.Acum aveam ochii rosii si parul alb-mov.Nu intelegeam ce se intampla asa ca i-am ceut explicatii lui Kotomi.Desii parea ca nu stie nimic era totusi invers.Mi-a explicat lucrurile foarte clar si raspicat.Eram o calatoare in timp.Acum 50 de ani a avut loc un accident in laboratorul din castel.Inainte de accident ,in el eram eu,ea si cu Karl.Karl era baiatul cu ochii galbeni.Incercand sa inviem o fiinta mi-am pierdut viata in experimentul nereusit.In dispererea de a nu ma pierde cei doi au folosit puterile oglinzii pentru a am aduce la viata.Dar cu un pret.Si anume acela de imi darui corpul,sufletul femeii din oglinda.Mi-a explicat ce era si cu acel copil.Era fiul meu si al lui Karl.Si el murise in accident dar nu l-au putut aduce la viata,oglinda refuzand.Acum intelegeam tot.Ce era cu acel copil,transformarea,femeia ce m-a sarutat.
-De ce....de ce m-ati adus la viata?
-Nu e logic?Ca te iubim.A strigat Karl la mine.
-Aiureli....trebuia sa ma fi lasat sa mor.Oricum nu imi amintesc absolut nimic din trecutul meu.Fata din oglinda ma vrea...mai bine ramaneam moarta.
Ochii lui Kotomi incepuse sa verse lacrimi...


Cam atat si pe ziua de azi.Acum poze si nu uitati de comm-uri:

Arisha dupa transformare:[img][/img]


Fata din oglinda

Pacat ca nu se vede fata din oglinda la poza ..oricum bravo [adik aplauze] si felicitari pentru poveste...

Iai.....e minunata....vreau ma mult^^....(:

Desii nu suportam sa vad lacrimi in ochii ei senini eu tot credeam ca am dreptate.Am parasit camera iar inainte sa ies pe usa Karl m-a prins de mana.
-Nu pleca.Ramai..
Mi-am tras mana si m-am indepartat de el.Minciuni...tot ce mi-au spus ei era minciuni menite sa imi otraveasca sufletul dar...oare sa ma insel eu?M-am dus in spatele castelului,in gradina cu trandafiri.Parful lor imbatator iti alunga toate grijile.Ma rog,asa se spunea dar separe ca nu era valabil si pentru mine.In mijlocul gradinii era un foisor acoperit aproape in intregine de trandafiri rosii.M-a indreptat spre el.Atingerea mea a innegrit toti trandafiri de pe el.Tristetea mea era atat de amara incat a innegrit pana si minunatii trandafiri.Dara acum parca erau mult mai frumosi...M-as asezat pe baca ce era in foisor.Ma tot gandeam la lucrurile intamplate in aceasta zi.Acum eram cu totul alta.Dar oare de ce eu,oare nu era mai bine sa fi ramas moarta decat sa ma fi inviat?Lacrimi rosii ca sangele imi curgeau pe chipul alb ca ceara.Pana si ele erau schimbate.
-Nu mai plange...
Dintr-o data o fata aparu in fata mea.Era fata din oglinda.Se aseza langa mine si ma lua in brate.Imi sterse lacrimile si ma saruta.
-Nu intelegi ca te iubesc Arisha?Acum sti doar a mea.
M-am ridicat de langa ea in timp ce am impins-o de langa mine.
-Lasa-ma in pace.Nu sunt a nimanui!
Privirea ei devenise una serioasa.Am incercat sa ma misc dar nu am reusit.Parca ma imobilizase cu privirea aceea ucigatoare.Se apropie de mine.Incepuse sa imi mangaie chipul in timp ce cealalta mana era pe sanul meu.Ma muscat de gat iar o picatura de sange cazu in palma ei si s etransforma intr-o bijuterie albastra.Mi-a pus-o la gat cu un latisor aurit.
-Te inseli...esti a mea si nu poti schimba asta.
-Peaca de langa ea.Striga Kotomi
In acel moment fata disparu si ma puteam misca.Am ingenunchiat si am incercat sa dau lantul jos dar nu reuseam.Parca era legat de mine.Kotomi ma luat in brate plangand si tot cerandu-si scuze pentru ce a facut.
-Kotomi....tot ce mi-ai spus era adevarat.nu?
Frumosul inger ce statea in fata mea se uita la mine si imi aproba din cap.Doamne...nu imi venea sa cred.Ce puteam face?Acum eram legata de fata oglinzii datorita lantului acesta blestemat faurit din sangele meu.Nu aveam incotro.Destinul imi fusese petcepluit inca de gand am reinviat si trebuia sa il accept cumva.
-Kotomi..ce trebuie sa fac acum?
-Nu..nu stiu.Tot ce stiu eca trebuie sa i te supui Pandorei.
Pandora...fata din oglinda presupun.M-am ridicat si i-am cerut lui Kotomi vina cu mine in laborator ca sa pot vorbii cu Pandora.Asa si facu.Vinovatia nu o lasa sa ma refuze.


Cam atat pe ziua de azi.Sper sa va placa si astept comm-uri!!!!

yayyyy.....more more more...i want more....ghee..nu credeam ca voi fi atat de disperata sa citesc fan fic-uri...0.o..

Ehe mult ti-a luat continuarea asta...place sa tii in suspans ha? In rest la poveste---> totu a fost bine si frumos...felicitari...*nobel price 4 soubi*

Urcand incet,elegant si cu o anumita teama in suflet pe scarile acoperite de un covor rosu lung am ajuns in laboratorul unde totul incepuse.Acolo,sprijinit de unul dintre pereti parca asteptandu-ne pe noi,era Karl.Privirea lui era patrunzatoare si parca incerca sa imi dea de inteles nu voi patii nimic atata timp cat sunt langa el.Imi era teama de ce urma sa se intample.O priveam pe Kotomi si asteptam sa o cheme pe Pandora.
-Esti sigura ca vrei sa faci asta?
-Daca alta alternativa ar exista as vrea sa stiu care e aceea.
Fara ca macar sa mai spuna ceva,ingerul care imi statea in fata a invocat-o pe Pandora.Privind-o mai bine,cu alti ochi parca,mi-am dat seama cat de frumoasa putea fi.Oare chiar puteam avea un viitor bun langa ea sau mi-l voi distruge?Pandora ma privirea din cap pana in picioare fiind multumita de ceea ce vedea.Doar era capodopera ei.
-Deci,ce doriti?
Kotomi se apropie de ea ingenunghid in fata ei si spunandu-i ca de acum inainte aveam sa fiu numai a ei.
-Serios?Chiar vrei asta?Oricum nu aveai de ales...
-Da...
Fara ca macar sa termin de spus ce aveam se indrepta catre mine si ma saruta.Un sarut pasional,placut insa lipsea ceva...acel sentiment ce toti il etichetau ca ''dragoste''.Indreptandu-mi privirea putin ametita de sarutul pe care inca il savuram spre Karl,puteam observa cat de nelinistit era si furios.Oare ce era cu el?Era gelos?Nu...nu avea de ce sa fie.Cand sarutul a incetat Pandora ma prins de mana si m-a tras cu ea in oglinda.Imi era teama ca nu cumva sa se intample ceva rau acolo insa teama mea nu a avut motiv intemeiat.Lumea dincolo de ea era schimbata.Locul acela alb disparuse fiins inlocuit cu o priveliste feerica.Eram pe malul unui lac.Era minunat.Ciresii proaspeti infloriti si mirosul lor ma incantau.Iarba moale era perfecta pentru a te intinde,lucru pe care Pandora deja il facuse si pe care m-a pus sa il fac si eu.Asezandu-ma langa ea i-am putut mirosii parfumul imbatator parca facut special pentru ea.Mana ei aluneca usor pe fata mea fina fiind foarte palcuta atingerea.Isi lasa usor capul in poala mea inchizand ochii...
-Arisha...de acum incolo tot ce va conta pentru tine sunt eu.Iar eu te voi rasplatii indeplinandu-ti orice dorinta.Te voi face fericita tot restul vietii tale.
Nu am spus nimic.Vorbele ei erau nectar pentru urechile mele si pareau atat de pline de viata si de adevar insa era bine ce faceam?Era bine ca am cedat in fata ei daruindu-ma cu totul?Multe intrebari fara raspuns imi impanzeau capul...Un sarut usor le calmau pe toate.Mici urme de roseala se observau pe obrajii mei palizi.Dupa ce sarutul inceta,Pandora se ridica luandu-ma de mana.
-Nu putem sta aici.De azi voi locui cu tine in lumea ta,indepatrundu-ma de a mea.Voi fi cu ochii pe tine.
-Am inteles....
Parasind acel loc magic ne-am intors in lumea mea,in laboratorul de unde plecasem.Kotomi si Karl nu mai erau.Cand am inceput sa ii caut am constatat ca nimeni nu era in castel,decat eu cu Pandora.M-am intors la ea spunandu-i ca eram singure.Pe chipul ei se putea vedea un zambet diabolic,pervers as putea spune si cred ca stiam si de ce.Strangandu-ma puternic de mana am mers in camera mea unde m-a trantit pe pat urcandu-se pe mine si sarutandu-ma pe gat.
-Acum...am sa te fac sa simti adevarata placere pe care stapanul i-l poate oferii unui servitor.
-Nu....


Sper ca va placut continuarea si gomene ca nu am pus-o mai repede